La 17 ani, s-a trezit cu o avere colosală în cont, devenind cel mai tânăr câştigător din istoria tragerii Loto 6/49. Dintr-un copil sărac s-a transformat brusc într-o persoană foarte căutată, rudele, oamenii nevoiaşi sau fel de fel de indivizi cu propuneri de afaceri sufocându-l cu insistenţa lor.
Din faima lui de atunci astăzi nu a mai rămas nimic, toată lumea vorbind despre el ca de un tânăr care a avut un noroc teribil, dar nu a ştiut să profite de el.

Este pe scurt povestea lui Dan Neculai Amariei, din comuna Baia, care în 2003 şi-a schimbat radical viaţa, după ce a ghicit cele şase numere norocoase de la loto şi a pus mâna pe potul cel mare, atunci în valoare de 1,3 milioane de dolari.
Astăzi, în localitatea sa natală oamenii zâmbesc compătimitor când vine vorba de el. Spun că nu a avut capacitatea să-şi administreze banii şi acum a rămas numai cu firimituri. Nimeni însă nu are vorbe de ocară împotriva sa, tânărul remarcându-se printr-o generozitate extraordinară.

La bunica, într-o casă bătrânească

Oficial, marele câştigător la loto şi familia sa nu mai stau de mult în Baia. Doar bunica Maria îşi mai are domiciliul în comună, locuind într-o casă foarte modestă. Surprinzător, la locuinţa acesteia l-am găsit însă şi pe Dan Amariei. Ajunşi la gospodăria indicată de săteni în jurul orei 12.00, am fost întâmpinaţi de bătrână. Ne-a spus că Dan încă doarme şi îl anunţă imediat că este căutat de cineva.
Deşi se lasă aşteptat, tânărul, azi de 24 de ani, iese până la urmă din curte şi ne întâmpină. Îmbrăcat simplu şi fără vreo o urmă de atitudine de superioritate, ne salută prietenos.

A jucat prima dată, şase numere visate

Când îi spunem că vrem să aflăm povestea lui, este oarecum reticent, însă acceptă să stea de vorbă şi să fie fotografiat. Spune că acum locuieşte într-un apartament în Fălticeni, dar vara mai stă pe la bunica.
Îşi aduce aminte cu plăcere de momentul marelui câştig.
„Era într-o sâmbătă, se tot vorbea de loto şi am zis că e timpul să încerc şi eu pentru prima dată să câştig. M-am gândit la numere sâmbătă seara şi le-am visat: 26, 30, 35, 40, 45, 49. Când m-am trezit duminică dimineaţă le aveam întipărite în minte, nu le puteam greşi”, rememorează cel devenit în 2003 cel mai tânăr câştigător din istoria loteriei. Abia după o săptămâna şi-a adus aminte să verifice varianta jucată şi a văzut cum toate numerele coincid cu cele extrase.

Cum s-au „topit” banii

După ce a realizat că a dat lovitura, în jur de două săptămâni a stat ascuns, de frică să nu fie atacat sau jefuit. În cele din urmă s-a hotărât şi a plecat la Bucureşti să-şi revendice premiul. Referitor la acest aspect, la vremea respectivă s-a spus că tânărul şi familia sa au amânat plecarea în capitală şi pentru că pur şi simplu nu aveau banii de drum.
Despre cum s-a „topit” averea, tânărul mărturiseşte senin.
„Erau în total vreo 52 de miliarde de lei vechi, din care 10 au rămas la loto, impozitul. Mai întâi, câte 3 miliarde am dat la fiecare din cei cinci fraţi, apoi alţi bani la tot felul de rude. La început veneau la curte la noi oameni nevoiaşi de dimineaţă până seara. În cărucioare, fără mâini, fără picioare. Apoi veneau preoţi de la fel de fel de biserici, am ajutat foarte multă lume”, spune Dan Neculai Amariei.
El susţine că după ce a dat bani în stânga şi-n dreapta a mai rămas cu doar 15 miliarde de lei vechi.

A investit în apartamente şi maşini

A achiziţionat un apartament în Iaşi, unul în Bucureşti şi unul în Fălticeni şi apoi a început să bage bani în afaceri la Timişoara. Acolo şi-a deschis o firmă de transport, care s-a dovedit un eşec, şi a cumpărat în jur de cinci hectare de teren. Nu a vrut să ne povestească cum a ajuns să se orienteze tocmai spre Timişoara, însă mai mulţi apropiaţi spun că a fost atras în zonă de o persoană care nu i-a vrut binele.
Două Audi A6, un BMW 320, un Hyunday, un Mercedes sunt doar câteva din maşinile pe care Dan şi le-a achiziţionat după ce a pus mâna pe marele pot, la un moment dat familia sa ocupându-se cu aducerea de maşini din străinătate şi comercializarea lor în ţară.
Dan susţine că nu a dus o viaţă extravagantă, nu a aruncat sume mari la petreceri sau la jocuri de noroc, satisfăcându-şi doar capriciul de a face multe excursii.
„Am văzut aproape toată România, Am fost în Germania, în Italia, multe excursii, dar nu îmi pare rău de banii aceştia”, ne-a povestit Dan Amariei.

Miliardarul nu are maşină

Acum, la şase ani de la momentul în care a câştigat marele pot, tânărul nu mai are nici o maşină în curte. Povesteşte că de prin 2006 nu mai are permis de conducere, acesta fiindu-i anulat după ce a fost implicat într-un accident rutier şi nici nu a mai făcut eforturi prea mari pentru a reveni la volan.
Şi apartamentele din Bucureşti şi Iaşi sunt astăzi o amintire.
„Mai am terenul de la Timişoara, care valorează mult, şi apartamentul din Fălticeni, plus ceva în bancă”, îşi inventariază averea tânărul din Baia. Spune că are nevoie de bani şi ar vinde terenul din Timişoara, dar din cauza crizei economice nu poate obţine un preţ bun şi în condiţiile acestea mai aşteaptă.

Multe regrete

Dan Neculai Amariei este conştient că a făcut multe greşeli.
„Îmi pare rău că am vândut apartamentele când nu trebuia. Nu le-am dat că nu aveam bani, dar nu a avut cine să mă înveţe. Eram tânăr şi am făcut greşeli. Am avut prea multă încredere în prieteni”, povesteşte trist tânărul, care refuză să detalieze mai mult acest aspect.
Dacă ar putea da timpul înapoi, ar fi mult mai prudent cu cheltuirea banilor.
„Aş investi numai în apartamente şi terenuri. Nu mi-aş mai lua decât o maşină, una şi bună....”, spune el, sugerând că a aruncat mult prea mulţi bani pe maşini scumpe.

Speră să nu lucreze niciodată

Totuşi, cum mai are o mică parte din avere, este optimist cu privire la viaţa lui de acum încolo.
„Acum stau în Fălticeni, la apartament şi vreau să mă apuc de o facultate. Sper să mă descurc cu ce am şi să nu lucrez niciodată”, sunt gândurile lui Amariei, care spune că s-a săturat de invidia celor din jur şi de faptul că lumea vorbeşte mult despre el, în general numai lucruri rele.
„Am ajutat multă lume, toată familia a fost pusă pe picioare şi sunt mândru de asta. Unii îmi sunt recunoscători, alţii mai puţin, nu mai pot schimba mare lucru”, îşi încheie povestea tânărul căruia viaţa i-a dat o şansă imensă, de care nu a ştiut să profite însă cum trebuie.